Kabbala sau invatatura esoterica a traditiei ebraice este dezvaluita in patru scrieri principale:
(a) Sepher Yetzirah si scrierile ce depind de aceasta.
(b) Zoharul impreuna cu dezvoltarile si comentariile din jurul sau.
(c) Sepher Sephiroth si extinderile sale.
(d) Asch Metzareph si simbolismul sau.
Zoharul sau „Splendoarea” contine urmatoarele carti mai importante:
Siphra Dtzenioutha sau „Cartea Misterului Pecetluit”, ce reprezinta radacina si temelia Zoharului. Aceasta carte este tradusa in volumul de fata.
Idra Rabba Qadisha sau „Marea Adunare Sfnta”: aceasta este o dezvoltare a „Cartii Misterului Pecetluit”.
Idra Zuta Qadisha sau „Mica Adunare Sfanta”; ce are caracterul de supliment la „Idra Rabba”.
Aceste trei carti se ocupa de dezvoltarea treptata a Divinitatii creatoare si, odata cu Aceasta, a Creatiei.
„Cartea Misterului Pecetluit” este cartea care descrie echilibrul balantei. Ce vrea sa se spuna aici prin termenii „echilibrul balantei”? Echilibrul este acea armonie care rezulta din analogia contrariilor, este punctul mort unde opozitia fortelor contrarii fiind egala in putere, repaosul succede miscarii. Este punctul central. Este „punctul din interiorul cercului” al simbolismului antic. Este sinteza vie a puterii echilibrate. Astfel, forma ar putea fi descrisa ca echilibru de lumina si umbra; luati oricare din factori si forma dispare. Doctrina echilibrului si balantei este o idee kabbalistica fundamentala.
„Cartea Misterului Pecetluit” spune mai departe ca „acest echilibru atarna in acel loc care exista negativ”. Ce este existenta negativa? Ce este existenta pozitiva? Distinctia dintre acestea reprezinta o alta idee fundamentala. A defini in mod clar existenta negativa este imposibil, fiindca atunci cand este definita la modul distinct aceasta inceteaza a mai fi existenta negativa; atunci este existenta negativa ce trece in conditie statica. Astfel, cu cata intelepciune au trecut kabbalistii dincolo de intelegerea obisnuita supremul AIN, Ain, Cel ce exista negativ si AIN SVP, Ain Soph, Expansiunea nelimitata; in timp ce, legat de Ain Soph Aur, Lumina netarmuita, abia daca se poate forma o cat de mica idee.
Totusi, daca vom gandi si mai adanc, vom vedea ca asa trebuie sa fie formele prime ale Celui incognoscibil si inefabil, pe care noi, in forma sa manifestata, il numim DUMNEZEU. El este Absolutul. Dar cum sa definim Absolutul? Chiar daca il definim, ne va scapa din cuprindere, fiindca inceteaza atunci cand este definit ca Absolut.
