Dupa cum spune Aetius, Pitagora a fost primul care a numit cautarea intelepciunii „filozofie”, si „a considerat ca principii prime numerele si simetriile ce exista intre ele, pe care el le numeste armonii, si elementele alcatuite din amandoua, care sunt numite geometrice”. Si, continua Aetius: „[Pitagora] spune ca natura numarului este Decada”.
O alta idee pitagoreica foarte interesanta este ca numarul ideal nu e in mod necesar supus unei succesiuni secventiale sau cauzale de la unu la zece, ci mai degraba o unitate cu zece calitati esentiale si potentiale, prezente simultan in Decada sau Tetraktys.
Toate aceste idei cu privire la numere ca principii ultime, la simetriile care exista intre ele etc. sunt bogate in semnificatii si legitimeaza pe un alt plan o serie intreaga de asertiuni platonice sau aristotelice.
Natura remarcabila a Teologiei aritmeticii sta in faptul ca, la un anumit nivel, ne infatiseaza o matematica de sorginte greaca impecabila si cat se poate de simpla (din moment ce complexitatea matematicii sta in demonstrarea teoremelor, nu doar in folosirea terminologiei, axiomelor sau concluziilor) – dar cea mai simpla afirmatie matematica este in acelasi timp impregnata cu adaosuri religioase. Textul arata clar ca pentru pitagoreici matematica a fost mai mult decat o stiinta: Dumnezeu se manifesta in legile matematice care guverneaza totul, iar intelegerea acestor legi si chiar practica simpla a matematicii, ne-ar putea aduce mai aproape de Dumnezeu.
Cuprins
CUVANT INAINTE 9
INTRODUCERE 27
DESPRE MONADA 39
DESPRE DIADA 47
DESPRE TRIADA 55
DESPRE TETRADA 61
DESPRE PENTADA 73
DESPRE HEXADA 86
DESPRE HEPTADA 101
DESPRE OCTADA 119
DESPRE ENEADA 124
DESPRE DECADA 128
ANEXA: MISTICA SI STIINTA IN TRADITIA PITAGOREICA 151
