Francis Prade descrie ceea ce vede din perspectiva celui nelimitat de cele cinci simturi. Astfel, cel ce are clarviziune vede ca lumea in care traim este infinit mai frumoasa, mai complexa, mai plina de viata. Este mai clara, mai plina de stralucire si mai transparenta fata de lumina.
Ceea ce noi traim aici, in lumea fizica, este tesut prin nebanuite raze din lumile subtile. De acolo, spre noi, coboara influxurile divine ce ne construiesc viata. Si daca noi vedem ca norii sunt albi, nu inseamna ca nu sunt vii, si daca credem ca arborii nu ne vorbesc, inseamna doar ca nu putem sa-i auzim. Inseamna - in semne sa citim...
Sunt convinsa ca aceasta carte va raspunde multor intrebari pe care si le pun cei ce simt mai mult natura. Pentru cei ce au perceptii din lumile paralele, de asemenea va fi un ajutor. Chiar prin simpla confirmare a unor viziuni.
Am constatat ca ceea ce a scris Francis Prade are, pe langa bogatia informatiilor, o importanta aparte. Aceasta ii vine din impregnarea evidenta a scrierii sale cu mesaje din lumile inalte. Veti vedea ca fiecare gasiti aici ceva care sa fie ca si cum ar fi fost scris exact pentru voi, ceea ce arata ca aceasta carte permite legatura cu planurile superioare ale manifestarii. Doar atunci exista atat de multe corelatii, sincronicitati, inspiratii.
In partea finala sunt citeva revelatii legate de meridianele energetice care l-au ajutat foarte mult pe autor in practica sa de vindecator.
Cartea se termina cu o minunata metafora si o profunda chemare. Toti putem reusi sa traim fericiti si neintinati. Toti avem cerurile deschise in fata sufletelor. Traiti cu tot ce aveti mai frumos in voi si ceea ce Francis Prade va povesteste va fi inceputul sau continuarea legaturii voastre cu Divinul.
Nu inchideti cartea pana nu ati simtit fiorul ei... Exista cu adevarat splendoare si iubire in lumea pe care o traim.
Fragment din carte:
Carentele si dizarmoniile energetice din aura determina prejudecatile noastre
Unul dintre vecinii nostri era un batran fermier. Era un om simplu, cu un comportament rudimentar, de taran. Trecuse prin nenumarate confruntari in viata, dar acum isi gasise linistea si multumirea. Nimic nu-i lipsea, deoarece dorintele sale erau destul de restranse. Avea o filozofie proprie in care integrase in felul sau ideile despre munca si placere. De exemplu, el nu intelegea de ce trebuie sa mananci prajitura intr-o farfurioara mica si cu o lingurita.
"Eu, spunea el, nu mananc niciodata prajituri, caci daca as manca le-as pune intr-o farfurie de supa si as folosi o lingura de supa."
Cand eram copil simteam adesea nevoia sa ma gandesc la modul lui de viata. Uneori, ii faceam vizite. Fata sa Georgeta, mai mare decat mine cu 2 ani, purta adeseori rochii frumoase, care lasau sa i se vada genunchii si putin din coapse. Facea oare aceasta pentru a ma incita? Asa speram eu in aceea vreme.
Batranul Gentil, caci acesta ii era numele, respecta el insusi si impusese si membrilor familiei sale, o morala foarte rigida. Intr-o zi, unul dintre baietii sai s-a intors ceva mai tarziu seara, de la un bal si a inceput sa ne povesteasca cu mandrie, pentru a-si pune in evidenta virilitatea, aventurile sale amoroase. Atunci, tatal sau s-a ridicat de la masa si in fata familiei reunite, a rostit urmatoarele cuvinte dure care mi s-au intiparit in memorie. El le-a spus cu un asemenea dispret si cu o asemenea forta in voce si importanta ca si cum ar fi citat din Evanghelie, incat acestea au patruns adanc in sufletul meu.
"Ti se pare ca esti grozav sa te amuzi de fundul altora!"
De ce a folosit el acea expresie? Oare ar fi folosit-o si in urma cu 30 de ani? Fara sa vreau, imi puneam aceste intrebari. Si acolo, in fata lui, am avut prima mea viziune cu privire la "inteligenta" corpului fizic.
Mi-l amintesc si acum pe batranul Gentil aflat in picioare in fata mesei. Fraza pe care a rostit-o a rezonat sonor in intreaga camera. In acel moment Georgeta s-a intors usor spre mine si mi-a suras. Eu nu i-am raspuns. Mi se pareau prea serioase aceste cuvinte venite de la un om in varsta. Aceste cuvinte mi s-au parut precum o provocare, un fel de sfidare a fortelor vitale. Aceasta m-a propulsat in adancul propriei mele fiinte.
Astfel, a aparut viziunea. Il vedeam pe batranul taran care vorbea cu un ton autoritar, dar l-am perceput altfel decat de obicei. Nu l-am mai vazut doar in aspectul sau exterior, cu hainele sale de taran, pe care se puteau vedea urmele muncii la camp. Pe langa acestea, am vazut si altceva. Era ca si cum corpul fizic si hainele sale devenisera transparente si lumini interioare de culori diferite radiau in exterior. Am vazut regiunea sexuala neagra, opaca, mica, fara stralucire. Un gen de lumina neagra stralucea discret in partea superioara a coapselor si a abdomenului, dar nici de acolo nu se vedeau plecand curenti energetici. Era ca o umbra fara viata si m-am gandit ca nu fusese deloc surprinzator ca el a vorbit astfel, deoarece organul sau sexual era, din punct de vedere subtil, mort. Aceasta parte din el insusi fusese reprimata si zacea undeva in tenebrele fiintei sale, intr-un mod asemanator celui in care, la tara, haznalele pline sunt astupate, fara a mai fi deschise vreodata.
Ceva mai sus, am perceput ca din zona inimii radia o culoare subtila rosu-stralucitor. De la ea porneau spre cap curenti subtili energetici rosii, care ieseau apoi prin ochi. Am vazut plamanii care trimiteau si ei spre zona capului o sui-generis raza subtila albastra. La nivelul capului erau nenumarate culori subtile. Cea mai neobisnuita parea sa fie o radiatie subtila violet care pornea din spate, din zona feselor si urca de-a lungul coloanei pentru a umple cutia craniana cu o radiatie de culoare violet tipator, foarte puternica. Dar din zona organelor sexuale... nu pleca nimic. Toate aceste raze subtile se reuneau in mijlocul fruntii formand un fel de roata care se invartea. O scanteiere irizata, in care predominau culorile subtile rosu si violet, radia din zona fruntii sale intr-un fascicul care se expansiona cuprinzand intreaga camera si revarsandu-se asupra noastra.
Atunci l-am privit pe baiatul lui, Humain, cel care tocmai isi povestise aventurile amoroase si am inteles: din zona organelor sale sexuale urcau sinuos spre cap doua canale energetice. Aceste doua canale subtile, care treceau prin zona testiculelor, pareau incarcate de o forta energetica foarte mare. Fara sa vreau am facut comparatie intre cei doi si am inteles cauza divergentei lor de opinii. In cazul baiatului un curent energetic pleca din zona picioarelor, se incarca cu multa forta in partea organelor sexuale, pentru ca apoi totul sa ascensioneze spre cap unde se expansiona in intregul creier.
Aceasta viziune a fost pentru mine o revelatie. Din zona organelor sexuale ale batranului tata, nu pleca nimic. Aura gandurilor lui era violeta, avand o tendinta incisiva, chiar foarte agresiva. Ea ma facea sa ma gandesc la un acid coroziv.
Din contra, in aura baiatului predomina in zona capului culoarea verde. Aura batranului ma facea sa ma gandesc la raceala si austeritatea unui varf de munte, in timp ce aura baiatului imi sugera o campie linistita sub razele soarelui de primavara. Curentul subtil verde radia pe fata baiatului, dandu-i acestuia un aer linistit si dulce, in care bucuria si placerea curgeau libere. Raza subtila violet agresiva a batranului se nastea in zona picioarelor, trecea prin spatele coapselor, marindu-se apoi in zona feselor pentru a impregna si umple, in final, intreaga cutie craniana.
Aceasta este deci, am gandit eu, faimoasa libertate a gandirii noastre! Noi credem ca suntem liberi sa ne alegem gandurile asa cum vrem. In realitate, am putea spune ca, de fapt, capul nu gandeste, ci este doar locul de reuniune al tuturor "gandurilor" trupului. Capul nu face decat sa recepteze gandurile "gandite" de corpul fizic.
Am inteles acest lucru si mai bine pentru ca l-am privit pe celalalt baiat al batranului, Hubert, care era un gurmand. Razele rosii ale gandirii sale proveneau in special din stomac. Acesta nu se gandea la fete, prefera sa le ironizeze. Ceea ce conta pentru el era stomacul, iar creierul sau nu facea decat sa se gandeasca la mancare. Am vazut radiatia rosie urmand conturul trupului sau. Cea mai mare intensitate a culorii se percepea in zona stomacului de unde acest flux se ridica si se expansiona in zona capului, precum o floare. Din zona organelor sale sexuale nu pleca aproape nici o radiatie subtila. Acest burlac era cu siguranta impotent si de aceea aproba ideile tatalui sau. Din contra, celalalt baiat avea o aura mentala verde, colorata puternic de impulsul sexual si era evident ca „directivele” importante si le primea de la organele sexuale.
Pornind de la aceasta experienta declansata de batranul Gentil, am inceput sa examinez astfel toti oameni. Am inteles in acest fel asa numita intelepciune a batranilor, a caror morala nu era altceva decat expresia unei neputinte si a egoismului. Tot astfel, am inteles si cauza libertinajului celor tineri. O intuitie iluminatoare a aparut prin intermediul acestor viziuni. Am putut vedea intelectualul sec a carui "gandire" pornea din zona capului si nu avea nici o legatura cu celelalte parti ale trupului, deoarece ramanea doar in cap. Un astfel de om si-a taiat contactul subtil cu inima sa. Privindu-l, il compatimeam pentru uscaciunea plina de egoism a gandirii sale.
