STOC EPUIZAT
Cu toate ca in prezent este popularizata constant doar capacitatea cartilor de a ne ajuta sa intelegem tendintele momentului referitoare la diversele aspecte ce ne framanta, este bine sa tinem cont de faptul ca aceste carti pot fi un instrument extrem de puternic ce ne poate ajuta in drumul nostru catre desavarsire.
Fragment din carte
Simbolurile tarotului sunt atemporale ca si spiritul uman. Conceptele pe care le reprezintã nu au un inceput si nici nu se sfasesc vreodata Formele lor de prezentare se schimba odata cu epocile. Forma este determinata intotdeauna de cerintele spirituale ale erei date.
In simbolurile tarot regasim arhetipurile care premerg oricarui proces concret, fiind sursa magica a acestora. Astfel ele pot fi identificate drept Verb al existentei, Logosul ei.
Importanta arhetipurilor consta in faptul ca ele poarta formulele de legare si de dezlegare ale lucrurilor deja existente. Ceata, Calea Lactee, sistemele solare se zamislesc in ele la fel ca si istoria si viata complicata a fiintelor care populeaza planetele. Aceasta tesatura, uneori super-eterica, alteori densa si intunecata, este determinata intotdeauna de incarcatura nucleului din care a erupt.
Granitele existentei tridimensionale sunt depasite astazi nu numai de ocultisti ci si de stiintele noii ere care stabilesc contacte cu mai multe dimensiuni atunci cand releva notiuni cum ar fi timpul relativ si cosmic, antimateria si „lumile oglindite“.
Filozofia ermetica moderna, biomagia, fizica dimensionalã, astro si psihochimia imbraca in forme corespunzatoare noilor cerinte o esenta atemporala. Insa niciodata aceasta esenta nu se confunda cu formele ei. Forma poate fi privita ca valabila numai in masura in care nu umbreste realitatea magica.
Fiecare dintre simbolurile tarot este o poarta metafizica ce se deschide la capatul unui lung sir de trepte. Pe aceasta scara omul, urcand mai sus cu fiecare treapta, strapunge zidul imaginar ce desparte moartea de nemurire. Pentru acest urcus este insã necesara flacara nestinsa, capabila de abstragere, a experientelor care trebuie traite intr-o cugetare neintrerupta. |
