Învierea lui Hristos cu trupul, piatră de poticnire în toate timpurile, constituie totuși fundamentul revelației evanghelice. O veritabilă înțelegere a credinței este, azi mai mult ca oricând, necesară, căci „materialismul dogmatic, erotismul spasmodic, căutarea unei nirvana impersonale nu au altă cauză decât ezitarea creștinilor contemporani de a proclama și încerca să trăiască învierea trupului“. Adevărata tradiție biblică și patristică este învierea comunicată, este învierea noastră în Cel Înviat.
În așteptarea lumii noi, complet „schimbate la față“, lumea Parusiei, „revoluția tehnică ar putea constitui foarte bine un al doilea Vechi Testament nu al primei, ci al celei de-a doua veniri. Ea unifică planeta tot așa cum Imperiul Roman unificase, în vremea Întrupării, lumea mediteraneeană“. Ea descalifică vechile culte și, totodată, îl face pe individ mai conștient de exigența dreptății. Există evoluții indispensabile cărora creștinii trebuie să li se asocieze. Dar dincolo de ele și prin ele se conturează, urgentă, problema sensului lor și a modului în care trebuie să adere creștinii la ele.
Olivier Clément (1921–2009) este un scriitor, poet și teolog francez. Ateu în tinerețe, la vârsta de treizeci de ani s‑a convertit la creștinism în confesiunea ortodoxă, sub influența unor autori ca Vladimir Lossky și Nikolai Berdiaev. Și-a desfășurat activitatea ca profesor la liceul Louis-le-Grand, la Institutul de teologie Saint-Serge din Paris și ca responsabil al revistei de teologie Contacts. A fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Facultății de teologie ortodoxă din București și al Facultății de teologie catolică din Louvain.
Olivier Clément a fost interlocutorul mai multor reprezentanți de seamă ai vieții spirituale contemporane, ca papa Ioan Paul al II-lea, patriarhul Athenagoras, Dumitru Stăniloaie, frère Roger de Taizé, Andrea Riccardi.
