Cartea reprezintă o mărturie despre profunzimea înțelegerii evenimentelor de la răscrucea vremurilor, la care se poate ajunge pe baza cercetării spirituale a lui Rudolf Steiner. Prin succesiunea lor, aceste evenimente: Paștele, Învierea, Înălțarea la Cer și Rusaliile, constituie o unitate, un organism viu. Considerațiile asupra tainei Sâmbetei Mari – punte între cei doi poli ai Misteriului de pe Golgota (moartea și învierea) – s-au născut din reunirea evenimentelor din Vinerea Mare și Duminica Paștelui.
În Addenda lucrării, autorul abordează o problemă controversată privind esența apariției stigmatelor sfinte și înțelegerea lor din punct de vedere antroposofic.
